Tâmplărie termoizolantă

Geamul “termopan” (insulating glazing unit – IGUs) a fost inventat de cealaltă parte a Atlanticului, special pentru magnificele ferestre-cortină care constituie pereții (mai corect, pereții-cortină) acelor clădiri foarte înalte, care sunt denumiți, metaforic, zgârie-nori. Geamul de termopan a permis practic îmbrăcarea în ferestre, de jur împrejur și de sus până jos, a unei clădiri foarte înalte. Această structură de fereastră constituie o combinare excepțională a ideilor de arhitectură nouă, cu cele de inginerie clasică. Ulterior, dar destul de repede, de la zgârie-nori geamul termopan a avansat cu succes, ca o soluție elegantă și pentru ferestrele construcțiilor rezidențiale sau comerciale, de mărimi medii sau chiar mici. În anul 2001 în USA peste 30% din ferestre erau de construcție “termopan”. Vara, folosirea unor geamuri termopan adecvate diminuează corespunzator necesarul de frig furnizat de aparatele de aer condiționat. În ceea ce privește iarna, analiza e similară dar unele aspecte, în legatură cu folosirea termopanului la ferestre, merită sa fie adâncite. Termopanul nu este un simplu geam; acesta este o structură alcatuită din mai multe straturi de geamuri (sticle). Cel mai simplu termopan, în consecință și cel mai ieftin, este o structură care are urmatoarea componentă:

 

  • două foi de geam (sticle), de aceeași dimensiune, tratate termic (pentru a nu se sparge cu ușurintă; în caz de spargere se dislocă in cioburi care nu sunt tăioase);
  • un distanțier aflat între cele două foi de geam, un fel de “coroană” metalică, turnată perimetral celor două foi de, care asigură separarea spațiului, “prizonier” între foile de sticlă plus “coroană” metalică, de spațiul aflat în exteriorul structurii;
  • spațiul dintre geamuri (sticle), închis ermetic și umplut, fie cu aer, fie cu un gaz inert (cel mai uzual fiind argonul); acest spațiu conține un material absorbant de vapori de apa (desicator).

Se produc și se utilizează structuri de geam termopan care au, uzual, până la 4 foi de geam (I, II, III si IV). Cel mai simplu geam termopan are 2 (două) foi (FI si FII) și, deci, 4 fete [nr. 1 și nr. 2 aparțin foii dinspre exterior (FI) iar nr. 3 și nr. 4 aparțin foii dinspre interior (FII)]. Pentru a face geamul cât mai bun izolator unele dintre aceste fețe se tratează cu substanțe speciale (așa-zisele suprafețe cu emisivitate scazută). De exemplu, pentru ferestrele fixe cu 2 foi, coeficienții de transfer termic variază între 1,67 W/(m2 * K) [fereastră cu emisivitatea 0,05 pe față 2 sau 3, distanțier de 12,7 mm, spațiul interior umplut cu argon, ramă din vinil izolat cu fibra de sticlă] și 3,94 W/(m² * K) [fereastră normală, distanțier de 6,4 mm, spațiul înter-foi umplut aer, ramă din aluminiu neizolată termic], adică de la simplu la 2,35 ori mai mult. La achiziționarea unui set de geamuri de termopan, oricât de simple ar fi acestea, trebuie acordată atenție unor elemente relativ ușor de controlat cum ar fi:

  • inexistența unor elemente străine ca de exemplu: fire de păr, murdăriri ale fețelor interioare ale geamurilor, cuie, rumeguș etc;
  • inexistentă, între foile de geam, a condensului rămas dintr-o eliminare (absorbție) neglijentă a vaporilor de apă, în timpul procesului de fabricație;
  • apariția unor desprinderi ale distanțierelor de foile de geam (de ex. în timpul transportului);
  • mătuiri ale foilor de geam (prelucrare incorectă);
  • fisuri incipiente ale foilor de sticlă etc.

Pentru mai multe imagini